duminică, 27 iulie 2008

Noul Dica? Vechiul Rica


Am intrerupt ideile expuse in postul precedent, idei ce nu contenesc sa-mi asalateze materia cenusie si-asa destul de sensibila in ultima perioada la ceea ce tine de actul gandirii. Nu, nu renunt, am facut doar o pauza de 90 de minute, pentru a urmari, printre picaturi, amicalul Stelei cu AS Roma.

Conteaza mai putin ca nu a jucat Totti, atata timp cat pe teren au fost Perotta, Aquilani, Taddei, Riise, Panucci sau Montella. Cum la fel de putin conteaza faptul ca ros-albastrii au invins cu 3-1. A fost totusi un amical. Ce conteaza cu adevarat este ca ochiul meu de layouter l-a vazut pe noul Dica. Cel care il va da uitarii pe cel considerat mult timp (pe nedrept, indraznesc sa afirm), poate prea mult chiar, motorul Stelei. Si nu, nu e Dayro Moreno, columbianul putand fi cel mult copilul extrem de talentat dar egoist, care nu da drumul la minge, cautand cu disperare in privirile domnisoarelor de pe marginea terenului un semn ca jongleriilor li se va raspunde cu o cafea. Neaparat columbiana. Parerea mea.

Noul Dica este vechiul Rica. Rica Neaga. Recunosc, sunt intr-o mica masura subiectiv, pentru ca mi-a placut mereu. Nu sa fiu subiectiv, ci de Adrian. A avut puterea sa revina cand era cu un pas in afara Stelei si atunci nu stiu cine Doamne iarta-ma s-ar mai fi incumetat sa-l inregimenteze. A dovedit de nenumarate ori ca are caracter. Nu s-a plans, a jucat ce i s-a spus, desi nu a fost pus in valoare. De la revenirea din Coreea, mai tot timpul pe lista neagra, amenintat cu debarcarea prin obscura Liga a II-a, si-a vazut de treaba lui, fara sa se ceara in alte campionate, fara sa se planga ca in Ghencea se simte nedreptatit, desi si-a rupt oasele pentru club. Altii au fost tinuti in puf si degeaba. Tot vor pene de gaina. Macar de-ar fi vreuna de carne. Repet: parerea mea.

Revenind, Neaga mi-a parut in amicalul de aseara cel mai in masura sa emita pretentii la coroana lui "Dicanio". Sa zic ca "a dat totul pe teren" mi se pare cam mult pentru un amical. La fel, daca incerc termeni prea pomposi, precum "mirific", "senzational", "mirobolant" alunec pe panta abrupta a penibilului. Ma rezum la a spune, sub acoperirea obsedantului "parerea mea", doar atat: a fost omul meciului. Si va mai fi, daca va fi lasat. Parerea mea.

Si daca tot se bate atata moneda in presa romaneasca pe tema: "Cum sa-l facem uitat pe Dica?", propun o singura rezolvare: "Amintiti-va de Rica!". Sau macar uitati-va mai des la el.

Si sa nu uit: parerea mea. Care este!

sâmbătă, 26 iulie 2008

Liga lu Mitica v.0.1

In care Florescu doreste sa expuna minunatei sale audiente o chestie care el vrea s-o faca de cand era mic

De azi, amatorii de fotbal jucat la masa verde, in care brichetele, valizele sau dansul din buric la lojele VIP si jignirile, fie ele si de fatada, tin locul fotbalului spectacol, vor avea parte de un nou sezon al serialului "Liga lu' Mitica". Fotbalul in care se "joga bonito" doar cu "perle" de ligi secunde sau terte de pe meleaguri subdezvoltate ne asteapta sa ne supunem retina celor mai ale dracu' chinuri, precum niste tortionari sado-masochisti pasionati de muzica nascuta din dintii fierastraului doctorului Mengele.

Ca mare iubitor al termenului care desemneaza jocul cu mingea rotunda inventat de niste britanici spalaciti, aflati de fapt in cautarea modalitatii ideale de a da jos tonele de bere distribuite dizgratios in jurul taliei, imi propun sa fac, in fiecare zi de luni, o scurta analiza a etapei ce tocmai se va fi incheiat. Ati auzit vreodata ca vreun oarecare Florescu sa faca cronici sau analize pertinente? Nu, nici macar impertinente, va spun eu. Pentru ca Florescu nu e capabil de asa ceva, ci doar va incerca sa expuna punctul sau de vedere (care, oricum, nu e foarte clar din pricina hipermetropiei) despre ceea ce a fost. Un punct de vedere al unui simplu si umil layouter.

Promit sa nu plictisesc.
Promiteti sa ma injurati daca nu va place?

joi, 24 iulie 2008

.., And 'Tallica for All


Foto: Cristian Simion / Compact


Ei bine, da! 23.07.2008 reprezinta data la care Florescu a fost prezent pentru a doua oara in umila sa viata pamanteana la un megaconcert Metallica. Si bine-a facut. Ca e de povestit nepotilor!

Part 1 - Drumul spre stadion
Ma asteptam sa fie haos. Din fericire, nu a fost chiar asa. Organizare destul de buna, lumea parca mai cuminte decat cu alte ocazii. Umilii nostri purtatori de bulan insistau pe ideea "eliberarii carosabilului" si a "circularii pe trotuar". Roacherii romanesti insistau, la randul lor, sa circule pe unde vor. N-au fost incidente. De cand am intrat pe Dr. Lister, strada care ducea inspre portile de acces spre gazon, am fost intampinat de o ceata parca interminabila de.... bisnitari. Care intrebau, foarte politicos, daca... "aveti cumva un bilet de vanzare?". Deci se poate si asa! Pe o distanta de aproximativ 700 de metri am fost intrebat de cel putin 30 de ori acest lucru.

Part 2 - Accesul
Placut surprins, barosanii de la intrare s-au comportat civilizat. Fara imbranceli, fara priviri chiorase. Din pacate (pentru mine), informatia conform careia accesul cu aparate foto este interzis a fost falsa. S-a intrat si cu camere, nu numai mici aparate foto.

Part 3 - In care Florescu intra in contact cu masele, socializeaza cu vechi amici si bea doua beri cu 100.000
Profund uimit de ce vazusem pana la acel moment, am achizitionat una bucata camasa inscriptionata cu numele formatiei vocal instrumentale ce urma sa presteze intru implinirea sufleteasca a multimii ratacite pe un gazon ud, la adapostul marelui Marriott. Revenind, camasa a costat o suta de lei romanesti. Evident, am dat banii fara sa ma uit, pe considerentul: "io-s mare fan". Sotia nu a fost de aceeasi parere. Punct. :)) Urmatorul pas a fost accesul pe gazon. Ma rog, pe cauciucul montat de organizatori pentru protejarea spatiului verde (ce pompos suna). Buna idee. Proasta ideea cu jetoanele raiffeisen. Dadeai 2,5 lei pe unul. Cu doua jetoane iti luai o bere la 0,33. Care bere am baut si io doua, care este, sa nu fiu chiar nebaut la eveniment. Si tot plimbandu-ma spre fotoliul meu exclusivist, in fata scenei in centru, m-am imbratisat cu o groaza de vechi prieteni, parteneri de petreceri nebune, concerte criminale si betii crunte. Am depanat amintiri. Io. O parte din ei nu, pentru ca berea atarna greu. :))

Part 4 - The Sword
Asta a fost deschiderea. Nu m-au impresionat, in principal pentru ca in timp ce ei prestau pe scena eu eram actorul partii de mai sus, si anume a treia. Asa ca trec direct la main event!

Part 5 - in care baietii de la 'Tallica face spectacol
Pe scurt, de inceput, asta a fost playlist-ul serii:
Creeping Death
For Whom The Bell Tolls
Ride The Lightning
Harvester Of Sorrow
Sanitarium
The Four Horsemen
And Justice For All
No Remorse
Fade To Black
Master of puppets
Whiplash
Nothing Else Matters
Sad But True
One
Enter Sandman
Last Caress
So What
Seek And Destroy

Ploaia sacaitoare n-a oprit masele sa cante cot la cot cu Hetfield timp de peste doua ore. Scurt si la obiect, ca nu ma pricep sa scriu despre muzica, zic asa: 'Tallica 2008 a fost cu mult peste 'Tallica '99, si din punct de vedere al sunetului, si al show-ului, si, ceea ce conteaza cel mai mult, zic eu, al publicului. Se vede ca a crescut. A trecut prin scoala unor valuri de concerte destul de interesante in ultimii ani si a ajuns la o maturitate care i-a permis sa ii lase pe James&co. cu gura cascata. Un prieten, mai carcotas din fire, spunea ca basul s-a auzit ca la discoteca, houseoteca sau cum dracu s-or mai numi, si ca publicul n-a facut atmosfera. Daca ma uit la concerte vechi de-ale lor, pot sa spun cu mana pe inima ca basul s-a auzit cum ar trebui sa se auda. Pana acum nu a fost pus in valoare cum trebe. De ieri am vazut altceva. Mai multa rautate. Ritmuri rapide. Riffuri incredibil de curate. Whiplash, cantat la viteza dubla, sta marturie. Ce a lipsit, insa, a fost Hammett. Nu s-a auzit cum ar fi trebuit. Poate e doar o parere. Cu toate astea, au sunat cum ar trebui s-o faca si de-acum incolo. Nu au cantat nimic de la Load incoace, semn ca vor sa revina la vechile obiceiuri. Poate Death Magnetic va fi chiar un "...And Justice for All" 2, cine stie.... Aflam in septembrie... Revenind, One a fost teribil. Din randul 5, banca din centru, simteam cum imi arde fata de la efectele pirotehnice. Nothing else matters? O placere! Last Caress? Nebunie. The Four Horsemen? Wow! Dementa la viteza maxima. Hetfield? Pus pe caterinca, asa cum facea pe timpuri. Ma obisnuisem cu o Metallica mai blazata pe scena. Cel putin senzatia asta mi-au lasat-o in ultima perioada. Si nu-mi placea deloc. Se pare ca le-a revenit placerea de a face show. S-a vazut in atitudinea lor de aseara. Si nu ma hazardez daca spun ca si noi, cei multi, care am indurat ploaia, avem un merit. Imi place sa cred ca au fost foarte placut surprinsi de atmosfera din Parcul cu Platani si vor include Romania pe harta concertelor anuale. Timpul va decide daca am dreptate.
Pana atunci,
'Tallica ROCKS!

miercuri, 16 iulie 2008

Aniversari

Cum Florescu n-a mai scris de vreo saptamana pe blog din varii motive (comoditate, lipsa de timp, diverse probleme care l-au macinat in ultima perioada... asta ca sa evite cea mai simpla si plauzibila explicatie, cea a lipsei de idei) s-a gandit el bine, si a realizat ca ziua de maine are o dubla conotatie. Care Florescu o sa explice ce si cum in randurile de mai jos.

17.07.2005
Robul lui Dumnezeu Florescu si-a unit destinul cu roaba lui Dumnezeu Madalina

Da, dom'le. Maine se implinesc trei ani de cand ma strange rau de tot verigheta (ca prost oi fi sa zic ca mie chiar imi place sa fiu insurat). Mi-am gasit o fata senzationala, pe care nu stiu cum oi fi reusit s-o fac sa mearga in fata altarului cu mine. Probabil farmecul meu personal o fi fost de vina. Evident, ea e jumatatea mea cea buna, care sta langa mine de aproape 9 ani. Si da, imi urez muuulti muulti ani impreuna cu ea. Deocamdata au trecut 3 de la nunta. Felicitarile, masa si dansul, pe sms, www, mms si telepatic, ca voi fi la munca! :)))))

17.07.2006
Florescu a intrat pentru prima oara ca angajat in curtea ProSport

Ca pe 15 fusesem la interviu. Ma sunase Vera. Am facut io ce-am facut, rahatul praf, ca nu stiam de capul meu si nu vazusem un MAC in viata mea, si dupa-amiaza ma suna Vali Zidaru. Discutia a fost ceva de genul: "de cand poti sa-ncepi?" Io: "de oricand". El: "Luni sa fii aici". Si am ajuns luni la ora 14:30 :)) Ce punctualitate, dom'le! Erau acolo Florin (sefu' cel art director), Vera, Vali, Dragos a.k.a. Tweety, Adi cel Chelu', Mona, Bogdan, Mari si un individ cu burta si ochelari, intitulat Mao! Care si el venise in aceeasi zi cu mine. George (Albelda) era in concediu. Cred. Sau prin vreun club, dand din cap pe house. Minimalistu' :))), Asta se intampla la layout, ca dincolo mi-era si jena sa ma uit. Ditai redactia, o groaza de persoane straine, dar totusi cunoscute din ziar, io fiind, la vremea respectiva, cititor fidel. Aaaa... si era mare petrecere, se dadeau beri pe gat, ca se-nsurase Remesila :))) Nu stiu cand a trecut ziua aia, ca eram cam pierdut... Noroc cu Vera, Mona si Bogdan, care erau asezati strategic pe langa mine, si m-au ajutat! Si io i-am tot stresat pana m-am obisnuit cu viata la ProSport! :))) Ce mai tin minte din ziua aia, doua intrebari aproape identice, care mi-au fost adresate de doua persoane, la momente diferite. Alex Catalan: "Leule, mai vii si maine"? si Dan Filoti: "Ia zi, leule, maine te mai vedem pe-aici?". Nu bag mana-n foc ca au sunat chiar asa, dar la cat de pierdut eram, nu am mai retinut decat esentialul. Intrasem in GROAPA CU LEI! :))))


* Tot pe 17.07, Florin si Vera implinesc 4 ani de casnicie. Drept pentru care le urez MUUUULTI INAINTE. Sa fiti la fel de fericiti impreuna ca in prima zi si sa va iubiti la fel de mult. :*

joi, 10 iulie 2008

Derapaje la viteza maxima

In ultima perioada, Steaua incepe sa aduca cu acea echipa care facea furori in anii 80. Vitezistii de ieri se regasesc pe tapetul ros-albastru de astazi. Care, in plus, mai contine o stea si o cruce becaliana. Astazi, jucatori, antrenori si oficiali vin si se duc cu aceeasi viteza cu care Stoica, Boloni, Majearu sau Lacatus plimbau mingea, nelasand adversarilor decat speranta ca, intr-un final, o vor atinge, fie si doar atunci cand o vor descurca din plasele in care balonul se incalcea la sutul lui Piturca. Viteza cu care ii intra in gratii patronului este direct proportionala cu numarul de zambete false afisate la orice cuvant sau gest al celui care ii plateste. Si este comparabila cu viteza cu care ii scoate de la inima atunci cand indraznesc sa scoata si cel mai mic acord sonor care nu se afla pe portativul desenat stangaci de oierul numarul unu al tarii. Devin iubiti si, mai apoi, indezirabili in acelasi ritm in care Iovan si Balint managaiau balonul in un-doiuri spectaculoase. Lacatus avea, pe vremuri, darul de a spune in fata ce il nemultumeste. Chiar daca in fata lui se afla Valentin Ceausescu sau vreun general de trista amintire. Rebel, cu plete, facea ce stie mai bine: dadea din gura in afara stadionului, si din picioare cat putea pe gazon. Si o facea bine. A fost exilat undeva? A fost trimis pe sfanta Elena de regimul comunist? NU. Pentru ca un jucator care-si facea treaba era iubit. Si era iubit de cine trebuie.
In 2008, imaginea lui Gigi capata valente tragi-comice. Inalt prea sfintia sa, mitropolitul Stelei, preacuviosul Gheorghe din Pipera, isi face cruci largi cu aceeasi mana cu care cara pungi cu galbeni europeni, imparte lovele in stanga si-n dreapta, privind smechereste cu coada ochiului la camerele care imortalizeaza aceste momente unice din viata unui conducator de club. Pentru toate celelalte exista MasterCard. Becali monopolizeaza toata media si isi permita sa ne arate mostre din inteligenta artificiala a ovinelor, exprimata in cuvinte de o mare rezonanta emotionala. Cand nu e presedinte de club sau de partid aflat la limita subzistentei, e inteleptual, ca doar e la moda. Guvidul de Eliade, daca ar mai fi trait, i-ar fi fost elev marelui aroman Jiji. Ar fi stat in banca cu Noica, iar din spatele lor le-ar fi tras cu boabe de orez in ceafa repetentul de Cioran. Becali e atotstiutor, atoatecunoscator. Elucubratiile emise de el trebuie sa fie musai acceptate ca avand valoare de adevar. Nu poti pune in balanta spusele lui, nu-ti permiti sa te-ntrebi, sa te indoiesti, pentru ca nimeni nu are dreptul de a indrazni sa-si puna intrebari al caror raspuns este unul singur, unanim acceptat de masele tembele, dat deja de cel mai inteligent dintre bipezi. Vali Badea a fost jucatorul indispensabil Stelei. Pentru ca asa a zis Gigi in urma cu nici un sezon. I se promitea un contract pe viata in Ghencea, chiar daca doar din postura de rezerva. Acum a devenit indezirabil pentru ca asa a zis acelasi Gigi. E un vizionar, dom'le, s-o recunoastem. Ii dau dreptate lu' nea Gigi. Eu, personal, puteam sa jur ca hahalera aia de Goian o sa-si ia impresii dupa ce o sa dea o gramada de goluri, si in campionat, si in Liga Campionilor, si la nationala. Mare branza. Un golan. Pai cum sa zici tu ca vrei sa pleci de la Steaua? Si marele Goian s-a facut mic. 15 milioane, 10 milioane, 4, 3,2,1, parter. "Sa scapam de el pe oricat, doar sa nu-l mai vad ca nu mai rade la glumele mele idioate", pare a-si spune latifundiarul. Pentru ca in asta se masoara astazi dragostea pentru culorile Stelei. In capacitatea de a te preface ca intelegi toate ineptiile patronului, de a rade fortat la orice hahaiala becaliana, de a te preface ca esti, intr-adevar, un razboinic, eventual sa vii imbracat in armura doar ca sa-i faci pe plac patronului. Lovin nu si-a tinut gura si a plecat in cantonament cu echipa secunda. "Preventiv" zice Gigi. E un semn, zic eu. Nu-mi place Lovin, nu mi-a placut niciodata. Dar, sa recunoastem, a crescut destul in ultima perioada. Si-a facut datoria si a dat de multe ori totul pe teren. Fara floricele. Pana n-a mai zambit. Si a prins si el viteza. Viteza lui Bumbescu. Adi Ilie a fost un vitezist veritabil, in vremurile in care actualul patron spiritual, mentor, guru, sau cum i-o mai fi placand sa-si zica, doar lustruia gardul ce inconjoara arena din Ghencea, precum un copil geamul unei cofetarii, salivand dupa un ecler cu frisca. "Cobra" a fost ultimul care a ales sa paraseasca o corabie in deriva. Satul pana peste cap de teribilismele patronului, de implicarea haotica in bunul mers al lucrurilor, de derapajele in prime-time ale acestuia, si-a dat demisia, satisfacut, probabil, ca a incercat sa faca intr-adevar ceva bun la Steaua. Si, proabil, i-ar fi reusit. Dar nu mai putea sa stea cu capul in pamant. "Cobra" nu poate fi strut. Cum Meme Stoica nu poate sta departe de Steaua. Probabil demisia lui Adi Ilie a avut legatura si cu aparitia pe sticla a lui Memelu, care a tot lins la fularul echipei din Ghencea pret de vreun ceas. Sa-i fi soptit Gigi ceva lui Stoica? O avea un loc liber la clasa I?
Oare cine va urma? Asta e intrebarea. Cautam raspunsuri? Le aflam in Aleea Alexandru, la ore tarzii in noapte, atunci cand rasul isteric al razboinicului luminii nu se va mai fi auzit.

vineri, 4 iulie 2008

Fotbal si portocale in Catania


Aveam vreo opt ani cand am citit "Moarte si portocale la Palermo". Era mica, o editie veche, de prin anii 70, scoasa de "Temerarii" parca. Prafuita, uitata intr-o biblioteca veche, din lemn masiv, a unui vecin cu care isi bea bunica-mea cafeaua, mi-a atras atentia coperta in culori vii. Scrisa de Vintila Corbul, a fost prima carte in care am auzit despre mafie, mult mai tarziu avand onoarea sa pun mana pe un veritabil Mario Puzo. Visam sa ajung si eu Don. Sau macar sa infasor o garota in jurul gatului vreunui nefericit. N-a fost sa fie.
A ajuns in schimb Dica la Catania. A ales sa mimeze fotbalul (pardon, sa jongleze cu balonul) in inima mafiei siciliene. A dat branza mafiei din pipera pe portocalele mafiei din "cizma". Si s-a bucurat teribil cand a scapat de Steaua, plecand cu satisfactia pe care o avea don Vito Corleone cand i se jura credinta si i se saruta mana. Steaua nu s-a bucurat. Nu pentru ca ar fi pierdut un geniu carpatin, ci pentru ca suma tranzactiei se invarte undeva in jurul unei ramuri de maslin si a 5 box-paleti de portocale cu aroma puternica, de sange sicilian. Asteptau mult mai mult, au primit,in schimb, valoarea reala. Se vorbea de transferuri la Middlesbrough, Manchester City, Dinamo Kiev.... Sa fim seriosi, doua loburi, un gol din lovitura libera, un schiopatat, o limba scoasa, si rare momente de geniu nu fac cat imaginea din returul semifinalei cu Middlesbrough, cand "Dicanio" era singurul care se plimba pe teren ca pe o strada pustie, prafuita, dintr-o Catanie speriata parca de soldatii lui don Domenico Clericuzio.
Primirea pe care i-au facut-o suporterii inseamna mult pentru ex-stelist. Daca e baiat destept, ar trebui sa-si dea seama ca va fi iubit atata timp cat va alerga. Daca se va concentra cu limba intr-o parte, asa cum numai el stie, si va da totul pentru echipa, la antrenamente si in meciuri, va fi pentru micutul orasel intr-adevar un RonalDICA, asa cum a fost poreclit, intr-o clipa de euforie, de vreun suporter mai hatru. Daca se va culca pe o ureche, precum in ultima vreme la clubul lui Don Gigi de Pipera, automultumit, nonsalant si imperturbabil, traind doar din cateva faze la fel de rare ca un triceratops in metroul bucurestean, nici macar celebrul "consigliere" Walter Zenga nu il va salva de furia luparelor vopsite in rosu-albastru.

miercuri, 2 iulie 2008

11

Azi, 2 iulie 2008, anno domini, ProSportul a mai imbatranit cu an. A implinit 11. Nu are rost sa scriu prea multe, pentru ca decat ultimii doi i-am petrecut aici. Nu sunt cel mai in masura sa aduc in prim-plan amintiri, sa ma joc cu imaginile trecutului. S-au schimbat destul de multe si in ultimii doi ani, cei de care s-a bucurat si detepistul Florescu pana acum. Schimbari au tot fost de-a lungul timpului, insa cei vechi pot sa confirme, daca am dreptate, ca exista un numitor comun: grupul in sine! Placerea de a veni la munca in fiecare zi pentru a te certa cu aceiasi oameni cu care vei glumi la o tigara pe hol peste 11 minute. Drogul numit "ziar de sport", care iti arde neuronii mai rau ca iarba fumata de 11 ori pe saptamana, dar te face sa te simti bine. La fel de bine ca Monica Columbeanu in fata virilului Bentley pe care-l conduce nonsalanta si imperturbabila la ore de maxima audienta pentru tabloide. E drog pentru ca te-ntorci la el, chiar daca pleci la dezintoxicare prin alte redactii. Astea sunt si motivele pentru care "11" ne-a prins in priza. Si ne va prinde si 12. Si 25. Ca Iris. Deja vorbesc monosilabic, nu mai sunt capabil sa leg doua propozitii inteligente si inteligibile, drept pentru care pun punct aici. Ma duc sa-mi termin sampania si sa mai iau o felie de tort!
La multi ani noua! ;)