joi, 10 iulie 2008

Derapaje la viteza maxima

In ultima perioada, Steaua incepe sa aduca cu acea echipa care facea furori in anii 80. Vitezistii de ieri se regasesc pe tapetul ros-albastru de astazi. Care, in plus, mai contine o stea si o cruce becaliana. Astazi, jucatori, antrenori si oficiali vin si se duc cu aceeasi viteza cu care Stoica, Boloni, Majearu sau Lacatus plimbau mingea, nelasand adversarilor decat speranta ca, intr-un final, o vor atinge, fie si doar atunci cand o vor descurca din plasele in care balonul se incalcea la sutul lui Piturca. Viteza cu care ii intra in gratii patronului este direct proportionala cu numarul de zambete false afisate la orice cuvant sau gest al celui care ii plateste. Si este comparabila cu viteza cu care ii scoate de la inima atunci cand indraznesc sa scoata si cel mai mic acord sonor care nu se afla pe portativul desenat stangaci de oierul numarul unu al tarii. Devin iubiti si, mai apoi, indezirabili in acelasi ritm in care Iovan si Balint managaiau balonul in un-doiuri spectaculoase. Lacatus avea, pe vremuri, darul de a spune in fata ce il nemultumeste. Chiar daca in fata lui se afla Valentin Ceausescu sau vreun general de trista amintire. Rebel, cu plete, facea ce stie mai bine: dadea din gura in afara stadionului, si din picioare cat putea pe gazon. Si o facea bine. A fost exilat undeva? A fost trimis pe sfanta Elena de regimul comunist? NU. Pentru ca un jucator care-si facea treaba era iubit. Si era iubit de cine trebuie.
In 2008, imaginea lui Gigi capata valente tragi-comice. Inalt prea sfintia sa, mitropolitul Stelei, preacuviosul Gheorghe din Pipera, isi face cruci largi cu aceeasi mana cu care cara pungi cu galbeni europeni, imparte lovele in stanga si-n dreapta, privind smechereste cu coada ochiului la camerele care imortalizeaza aceste momente unice din viata unui conducator de club. Pentru toate celelalte exista MasterCard. Becali monopolizeaza toata media si isi permita sa ne arate mostre din inteligenta artificiala a ovinelor, exprimata in cuvinte de o mare rezonanta emotionala. Cand nu e presedinte de club sau de partid aflat la limita subzistentei, e inteleptual, ca doar e la moda. Guvidul de Eliade, daca ar mai fi trait, i-ar fi fost elev marelui aroman Jiji. Ar fi stat in banca cu Noica, iar din spatele lor le-ar fi tras cu boabe de orez in ceafa repetentul de Cioran. Becali e atotstiutor, atoatecunoscator. Elucubratiile emise de el trebuie sa fie musai acceptate ca avand valoare de adevar. Nu poti pune in balanta spusele lui, nu-ti permiti sa te-ntrebi, sa te indoiesti, pentru ca nimeni nu are dreptul de a indrazni sa-si puna intrebari al caror raspuns este unul singur, unanim acceptat de masele tembele, dat deja de cel mai inteligent dintre bipezi. Vali Badea a fost jucatorul indispensabil Stelei. Pentru ca asa a zis Gigi in urma cu nici un sezon. I se promitea un contract pe viata in Ghencea, chiar daca doar din postura de rezerva. Acum a devenit indezirabil pentru ca asa a zis acelasi Gigi. E un vizionar, dom'le, s-o recunoastem. Ii dau dreptate lu' nea Gigi. Eu, personal, puteam sa jur ca hahalera aia de Goian o sa-si ia impresii dupa ce o sa dea o gramada de goluri, si in campionat, si in Liga Campionilor, si la nationala. Mare branza. Un golan. Pai cum sa zici tu ca vrei sa pleci de la Steaua? Si marele Goian s-a facut mic. 15 milioane, 10 milioane, 4, 3,2,1, parter. "Sa scapam de el pe oricat, doar sa nu-l mai vad ca nu mai rade la glumele mele idioate", pare a-si spune latifundiarul. Pentru ca in asta se masoara astazi dragostea pentru culorile Stelei. In capacitatea de a te preface ca intelegi toate ineptiile patronului, de a rade fortat la orice hahaiala becaliana, de a te preface ca esti, intr-adevar, un razboinic, eventual sa vii imbracat in armura doar ca sa-i faci pe plac patronului. Lovin nu si-a tinut gura si a plecat in cantonament cu echipa secunda. "Preventiv" zice Gigi. E un semn, zic eu. Nu-mi place Lovin, nu mi-a placut niciodata. Dar, sa recunoastem, a crescut destul in ultima perioada. Si-a facut datoria si a dat de multe ori totul pe teren. Fara floricele. Pana n-a mai zambit. Si a prins si el viteza. Viteza lui Bumbescu. Adi Ilie a fost un vitezist veritabil, in vremurile in care actualul patron spiritual, mentor, guru, sau cum i-o mai fi placand sa-si zica, doar lustruia gardul ce inconjoara arena din Ghencea, precum un copil geamul unei cofetarii, salivand dupa un ecler cu frisca. "Cobra" a fost ultimul care a ales sa paraseasca o corabie in deriva. Satul pana peste cap de teribilismele patronului, de implicarea haotica in bunul mers al lucrurilor, de derapajele in prime-time ale acestuia, si-a dat demisia, satisfacut, probabil, ca a incercat sa faca intr-adevar ceva bun la Steaua. Si, proabil, i-ar fi reusit. Dar nu mai putea sa stea cu capul in pamant. "Cobra" nu poate fi strut. Cum Meme Stoica nu poate sta departe de Steaua. Probabil demisia lui Adi Ilie a avut legatura si cu aparitia pe sticla a lui Memelu, care a tot lins la fularul echipei din Ghencea pret de vreun ceas. Sa-i fi soptit Gigi ceva lui Stoica? O avea un loc liber la clasa I?
Oare cine va urma? Asta e intrebarea. Cautam raspunsuri? Le aflam in Aleea Alexandru, la ore tarzii in noapte, atunci cand rasul isteric al razboinicului luminii nu se va mai fi auzit.

Un comentariu:

popej27 spunea...

Excelent tata!